Anomalie

Si stau asa de cateva zile…
Fata in fata cu el, privindu-l in ochi, de ore intregi, stau si beau vin cu un inger. E frumos…e ireal de frumos, e tot ceea ce am visat. El ma invata, sta mereu in dreapta mea si imi spune, sa aleg calea dreapta, sa fac ceea ce e bine, sa il ascult, sa fiu buna. Si eu il iubesc dar seara vine…
El. Cu chipul lui demonic. Nu e prea frumos, nu exceleaza cu nimic. Dar ma atrage. E un magnet urias iar eu un fir de fier. El ma priveste, ma incalzeste, el stie cum sa ma convinga. El imi spune sa tip, sa ma descarc, sa ma razbun, sa traiesc. El imi spune “traieste clipa”, “eiiiii, si ce?”, “nu iti pasa…”, “nu ai nevoie de ei” iar eu, naiva de mine, cred. Si atunci fac si desfac, tai si descos, fie ca e o inima fie ca e o haina, nu imi pasa. Pentru ca el imi spune ca nu imi pasa. El cu parul lui negru, si cu mana lui groasa imi spune ce sa fac. Si eu, orbita, ascult. Ascult…pentru ca asta vreau!
Dar nu vreau asta imi spune ingerul. Imi mai da un pahar de vin, si imi explica. Nu vreau sa fiu rea. Nu vreau sa ranesc, nu vreau sa ii fac sa sufere. Ei nu au vrut asta. Au facut-o inconstient. Vrea ca eu sa fiu aia buna…dar stie deja ca nu se mai poate. Stie ca demonul, demonul cu parul negru a pus stapanire pe mine, pe gandurile mele. Stie ca aripile lui nu ma mai pot incalzi. Stie ca… imi pare rau.
Dar nu imi pasa. Ma duc si tip, tip la tine, la mine, la el, la ea. Tip la imperfectiune. Dar eu, eu sunt cea mai imperfecta. Si demonul rade. Rade din nou de mine. Sunt undeva intre bine si rau, amandoi fac parte din mine. Unul in stanga, unul in dreapta. Unul spune “Da”, unul spune “Nu”. Iar eu ma sparg in mii de bucati, si ma refac la loc si imi spun ca pentru mine, ca mai bine dubla personalitate decat prieteni imaginari. Si incep sa rup poze, si sa cant la chitara. Dar degetele mele se ranesc din cauza corzilor.
Si demonul tot rade. Si ma arde in interior. Dar ce nu stie el e ca eu pot sa imi dau foc la umar.
Si asa raman pe jumatate. Si atat de completa. Ramane doar jumatatea buna din mine. Doar cea pe care vrea ingerul meu sa existe. Si stau asa, pe jumatate, si beau un pahar de vin cu el. Iar degetele de la mana dreapta pot acum canta la chitara. Ele nu mai sangereaza. Ele iubesc.

Figuri de stil

Comparatii.

Daca as putea compara luna, as compara-o cu mama. Pentru ca lumineaza in intuneric, si este cea mai puternica stea. Este mereu acolo pentru mine cand vreau sa ii vorbesc, atat de frumoasa, de tacuta, de misterioasa. Atat de enervanta cand nu vreau sa apuna soarele si atat de binevenita cand vreau sa ma odihnesc.

Daca ar trebui sa compar soarele, l-as compara cu tata. El ma incalzeste mereu, el imi zambeste cand ii zambesc si eu, el ma mangaie cu o raza si stiu ca e acolo, chiar daca sunt nori, chiar daca ploua, intotdeauna acolo pentru mine…Cel mai bun prieten.


Personificari.

Paharul meu de cola, se numeste Lillybeth. El imi este nelipsit. Inca de mica cand ma trezeam era primul lucru pe care il vroiam de dimineata. El ma intelege, si imi este nelipsit. Intotdeauna prea acid si prea dulce. Desi iubit de toata lumea, cu mine are o legatura aparte. Si il iubesc. Cu calitati si defecte. E paharul meu de cola, si se numeste Lillybeth.

Adierea placuta de vant primavaratic, am numit-o Lulu. Pentru ca nu o vad, dar o simt, si este atat de placuta. Atat de binevenita, oricand, oriunde, primavara, vara, toamna, iarna. Atat de puternica, impulsiva, imi raneste obrazul cateodata, iar cateodata il mangaie. Desi lipseste in serile caniculare, desi imi lipseste cateodata, e acolo. Si stiu numai eu unde sa o gasesc. Cateodata in perfuzii, cateodata in vin rosu.

Repetitie.

Traieste secunda. Traieste secunda. Traieste secunda. Traieste secunda.
Ochi albastri ca seninul, te imbata...
Ochi albastri ca seninul, te imbata...
Cateodata atat de rautaciosi, rautaciosi, rautaciosi, dar atat de frumosi… frumosi…frumosi…


Antiteza.

Eu sunt rea, ea e cuminte. Eu lipsesc, ea e prezenta. Eu consum, ea s-a lasat, eu m-am apucat, ea a abandonat, si a zburat. Eu ma joc, ea se plictiseste. Ea citeste, eu visez. Eu cant, ea tace. Ea ma bazaie la cap. Ea imi arata realitatea. Ea ma aduce cu picioarele pe pamant.



Pe tine nu te pot compara cu nimic. Tu esti universul meu. “Tot”-ul meu. Poezia.